Aniversarea celor 104 ani care au trecut de la intrarea Armatei Române în orașul Satu Mare și eliberarea acestuia de sub regimul bolșevic maghiar a fost marcată prin adâncirea enclavizării etnice subtile, dar care se petrece chiar sub ochii noștri deja la nivelul oficialităților locale și județene.
Dacă la manifestările de săptămâna trecută de la dezvelirea statuii lui Kolcsey Ferenc de la Carei, care s-a lăsat cu incidente naționaliste, am remarcat absența totală a reprezentanților de etnie română ai statului român, de data aceasta a fost rândul reprezentanților UDMR să lipsească de la evenimentul ce s-a desfășurat miercuri la Monumentul Eroului Necunoscut din Centrul Vechi al Sătmarului.
În Piața Libertății au apărut doar reprezentanții partidelor și diferitelor organizații ”românești”, iar Primăria și Consiliul Județean au fost reprezentate doar la nivel de viceprimari, respectiv vicepreședinți, că ei sunt ”românii” din conducere.
După un scurt Te-Deum și discursul prefectului Radu Roca, aceștia au depus coroane de flori la soclul statuii ce reprezintă un soldat român ce își dezbracă mantaua pentru a se odihni odată ajuns la hotarele țării, apoi a avut loc tradiționala defilare militară.
Pentru a înțelege mai bine contextul istoric, prezentăm un scurt rezumat al evenimentelor care au ocazionat aniversarea de azi:
Deoarece teritoriul judeţului Satu Mare a rămas după 1 Decembrie 1918 în afara liniei demarcaţionale provizorii, stabilite în urma înţelegerii dintre Guvernul român şi puterile Antantei, autorităţile civile şi militare maghiare au încercat să păstreze controlul asupra zonei, în ciuda deciziei unanime de unire a populaţiei româneşti, a hotărârilor luate de consiliile şi gărzile naţionale române, a participanţilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia şi, în general, a fruntaşilor mişcării naţionale din această parte a ţării.
